Friday, August 14, 2009

doamnele de la cinematograf si coco avant chanel

demult, tare demult, cum ar zice domnul care spune povestea lui asenel, de mult si de multe ori m-am gandit eu sa scriu despre oamenii cu care ma intalnesc la cinematograf. vedeti dumneavoastra, eu merg la cinematograf numai dimineata, eventual la pranz, de cele mai multe ori la studio pentru ca acolo biletul e redus la primele doua proiectii. eu si toate celelalte doamne, si cei cativa domni, cu totii (in afara de mine) trecuti chiar si de a doua tinerete, in masura in care treaba asta exista.., alaturi de cativa oameni care la ora aia ar trebui sa lucreze. uneori la grupul nostru extrem de select se mai alatura cate-o pereche ratacita, niste tineri care vin acolo cu cine stie ce intentii de pupat la film, dar probabil ca la vederea grupului nostru, se rusineaza si uita de gandurile dubioase cu care venisera. sau unii care sunt la prima intalnire si zic: hei, ce-ar fi sa mergem de dimineata la film, e mai ieftin!


toata prelegerea asta n-o sa aiba niciun punct culminant. au fost tare multe intamplari pe care nu mi le le aduc bine aminte, doar una recenta, cu o doamna care venise alaturi de sotul ei, ambii trecuti cum spuneam, de varsta la care ar avea ceva de lucru in afara de a se bucura de viata, doamna care a intrebat-o pe doamna care vinde bilete daca vine coco avant chanel sau daca a fost. daca m-ar fi intrebat pe mine, i-as fi spus ca si doamna, ca a fost, doar si eu am fost s-o vad pe coco, cu niste asteptari intrecute. credeam ca o sa fie trist, ca o sa moara in film si ca o sa fie un film destul de siropos (mai siropos chiar si pentru degustatoarea de comedii romantice care ma declar) si per total cam fals. dar a fost un film frumos, francez. e de-ajus sa zici ca un film e francez si ar trebui sa te astepti la ceva mai mult de la el (nu ca mine! bine, eu am crezut ca e de la hollywood). bine, pe urma doamna cu sotul din poveste au tot palavragit pana a inceput filmul, dumnealui s-a declarat de-a dreptul "distrus", cum insusi a mentionat, pentru ca scumpa lui sotie n-o sa apuce s-o vada pe coco si cum nici prietena ei pe care o s-o sune n-o sa i-l povesteasca pentru ca vai! nici dansa nu a apucat sa-l vada. in timp ce dumnealor palavrageau in dreaptea mea, in stanga susotea vesela o pereche de persoane pe care le-as incadra in categoria... proaspat pensionati.. deci, asadar, tineri!

(photo - cinemagia)
ceea ce as vrea insa sa subliniez in acest post este dorinta foarte puternica pe care o manifesta un numar impresionant de doamne de a o vedea pe coco. dorinta de altfel, foarte simplu de inteles. chiar vorbeam cu mama, inainte sa inceapa coco avant chanel, ca toate doamnele din sala, in momentul ala, inclusiv noi, au visat macar o data la macar o piesa semnata chanel. poate ca si de aici provine dorinta atator doamne. si totul porneste pentru ca, nu-i asa, doamnele au o slabiciune pentru frumos. si pentru eleganta. si unele chiar si pentru decenta, bune maniere si tot ce face o doamna sa fie o doamna. dar despre eleganta&co.. data viitoare!

3 comments:

Radu-Mihai said...

Eu n-am parte de happening-uri de genul acesta, dar nu am de ce sa ma plang, totusi eu sunt cel care alege sa se culce la 2-3 noaptea si sa se trezeasca pe la pranz :D Eu sunt unul din aia care se duc la film mai mult din moft decat ca o activitate cotidiana. Maybe I AM empty...

deA said...

Hey, sper sa nu te deranjeze ca ti-am folosit o fotografie aici: http://chaospia.blogspot.com/2009/08/de-feminas-et-felicitatem.html.

madalina ionescu said...

Am vazut filmul pentru Coco si de dragul lui Audrey. Nu m-a dezamagit. Iar finalul, parada din final... oh mamaaaa!