Thursday, August 06, 2009

problema mea cu pungile de plastic si eco taxa

mie imi place sa impachetez, sa pun funde, daca ar fi sa fac cadou chiar si un creion, si l-as oferi cu drag, atunci cu siguranta ar prezenta cel putin o funda. imi place sa primesc cadouri impachetate, nimic nu se compara cu darurile de craciun care intotdeauna au funda aurie si un nelipsit mesaj (da, asta e marea influenta a mamei:).

asa cum imi place sa primesc lucruri de genul asta, in egala masura imi place sa ofer cadouri frumos impachetate. si chiar daca nu sunt cadouri, sunt simple obiecte pe care le inapoiez cuiva, daca nu sunt imbracate intr-o hartie de impachetat, atunci sigur vor fi protejate macar de o punga. si asta se intampla mai ales in cazul cartilor.

eh, dupa aceasta intorducere, o sa intelegeti de ce am o problema cu eco taxa si cu ideea de a plati o punga grozav de subtire pentru ca nu vrei sa tii in mana cumparaturile pe care tocmai le-ai facut. de fapt, legea asta e un instrument bun prin care sa deosebim vanzatorii care isi respecta cu adevarat clientii si cei care vad in ei doar cel mai important mijloc de a castiga cat mai multi bani.

problema nu sunt cei 2-3 bani pe care ii platim pentru punga. problema e privirea uimita a unei vanzatoare cand ceri "si o punga(!!)" privire uimita care intr-o fractiune de secunda se transforma intr-o forma de repros si de "nu-ti mai permiti si o punga" de parca ai cere cine stie ce parfum scump la nivelul caruia nu pari a te ridica, privire care imediat e urmata de un "dar costa 3 baaani"! Uau! toata ideea asta cu taxa ii permite oricarui vanzator de cartier sa imprumute atitudinea unui vanzator de magazin cu pretentii din centru. atitudine care in niciunul din cazuri nu ar trebui tolerata.


si cand te gandesti ca toata treaba asta cu deja celebra eco taxa avea un scop nobil, de protejare a mediului. dar a degenerat intr-un alt mod prin care vanzatorii pot castiga cativa banuti, care, de la fiecare cumparator, se tot strang panaa.. la victoria finala. mi se pare inacceptabil sa cumperi 1 kilogram de rosii, sa nu ai punga, si vanzatorul sa-ti dea repede restul si sa iti lase rosiile pe masa si sa se ocupe de urmatorul client cand tu nici n-ai apucat sa iti pui restul de bani in portofel, ce sa mai vorbim de a-ti strange rosiile de pe masa. oamenii astia sunt in stare sa te lase sa cari rosiile, cate 2-3 in fiecare mana pentru ca n-ai 3 bani sau n-ai vrut sa dai 3 bani pentru o pungulita minuscula si extrem de subtire. asta da, mi se pare inacceptabil. si oamenii n-au nicio treaba, pe ei nu-i deranjeaza, eventual iti ranjesc si dupa ce ai plecat, rad in spatele tau pentru ca iti cari rosiile in mana, din lipsa unei pungi.


problema e mai mare decat cea a pungii de plastic. problema e ca unii oameni ajung atat de departe incat nici macar nu se mai gandesc la ceilalti, ca sa nu mai vorbim de simplul respect la adresa celuilalt, macar la gandul ca fara el afacerea s-ar putea sa nici nu existe. trist e ca nu-si dau seama ca o amarata de punga de plastic si un dram de amabilitate le aduce mai multi clienti, si unii fideli pe o perioada considerabila, decat si-ar putea imagina.

6 comments:

netstalker said...

da, e problema generalizata a omeniei: am uitat sa fim oameni si degeneram cand in animale, cand in robotei, dupa caz.

jo212 said...

dupa caz sau preferinta.

Simona Ardelean said...

mda. din pacate tot ce conteaza pentru cei mai multi tine de raza vizuala si de cat putem apuca cu doua maini.

Radu-Mihai said...

Scopul pungii e unul bine intemeiat, in Irlanda scazuse consumul de pungi de plastic cu peste 50% (nu mai stiu exact cifra) in primul an al adoptarii unei legi similare. Ce spui legat de atitudinea vanzatorilor nu e nici pe departe o noutate si in nici un caz cauzat de taxarea pungilor, si iti voi spune de ce.
De 10 ani, de cand m-am mutat in zona lui Misu, am apelat la cel putin 3 magazine diferite pentru procurarea painii. La primul am renuntat pentru ca vanzatorul e un zgartoman, cerea bani pe pungi inca de dinaintea acestei taxe [cu vreo 2-3 ani chiar], iar painea de la ala avea crusta groasa si miez crud, asadar fabrica respectiva cocea painea la flacara mare pentru a economisi timp. Rezultatul era simplu, cand luai painea era tare si frumoasa, seara era moale si zbarcita ca o baba. Al doilea magazin, care de fapt e o fabricuta de paine, facea paine destul de bunicica, dar a inceput, treptat ,sa ne serveasca cu paine tot mai proasta la dimensiuni tot mai mici [nu exagerez cand spun ca 6-8 felii de paine te lasau cu "colturile" pe masa], asa ca le-am zis "fuck off" si astora. Astia de la care luam paine acum par ok, nu cer bani in plus pentru pungi [de fiecare data vin cu plasa si ma trezesc cu painea infipta in pungi, chiar!], dar painea nu prea are mare branza de gust.
O alta problema de care spui tu e lipsa de ...hai sa nu-i zic respect, ci , mai pompos, "etica comportamentala a vanzatorului". La noi sunt locatii unde vanzatorii se adreseaza clientilor cu un ton de parca iti fac o favoare ca te lasa sa le vezi magazinul/terasa, si nicidecum ca si cand clientul le pune mancare pe masa. Si treaba asta se intalneste foarte des, sunt momente cand plec deranjat dintr-un magazin, ma simt de parca as fi gresit cuiva [desi imi dau seama repede de contrariu]. Cand o sa se schimbe atitudinea, o sa fie un eveniment perfect de o petrecere :D Pana atunci, sa fim sanatosi.

deA said...

Este si lipsa de respect si de spirit comercial. In loc sa se gandeasca la fidelizarea clientilor, ei se lacomesc la castigul imediat si la atitudinea dispretuitoare care aparent ii face sa se simta mai bine pe acesti frustrati.

jo212 said...

Simona, da.. cam asa pare.. desi eu sunt convinsa ca exista si vanzatori amabili. De fapt ma gandesc aici la cei care cu greu si-au construit afacerea, care muncesc la randul lor ca s-o sustina, si sunt vanzatori la propriul magazin. Poate daca un vanzator angajat la un patron ar lucra si pe profit, atunci poate ar avea alta atitudine..

Radu, ne-ai facut o demonstratie a cunstiintelor tale despre paine. :D Eu nu stiu sa aleg o paine alba buna, am ramas la graham sau secara feliata, in schimb imi place painea facuta in casa. Nu cred ca exista paine mai buna.
A, si sa stii ca tocmai atitudinea asta a vanzatorilor m-a facut sa scriu, pentru ca am tolerat-o de foarte multe ori, si m-am suparat (pentru ca da, eu ma supar din lucruri mici).

deA, sunt de acord cu tine, desi nu i-as numi tocmai frustrati.. ma gandesc din nou ca sunt tipuri si tipuri de vanzatori si ca poate am dat eu peste prea multe exemple nefericite..