ce-mi aduc eu aminte de la olimpiade. episodul 1

am trecut de preselectii. inca mi se pare incredibil. de fapt credibil, dar asa.. overwelming.

imi aduc aminte ca visez sa ajung aici de vreo trei ani. nu inteleg de ce oamenii care ma cunosc putin si putin mai mult cred ca eu am fost la pr (stiu ca scriu mailuri frumoase daaar) eu la comunicare poltiica sunt si vroiam. oricum, cred ca l-am stresat atat de tare pe flaviu incat el poate sa ateste ca de vreun an-doi numai la asta mi se intorcea gandul.

intr-o alta ordine de idei, imi aduc aminte cum m-a racolat monica de pe forumul grupului de pedagogie pentru ca aveau nevoie de al 4-lea membru. eu n-o cunosteam, scrisesem doar acolo ca imi zburataceste mintea la comunicare politica. pe urma a cooptat-o pe arina si echipa a fost completa. a urmat prima intalnire de la care nu-mi aduc aminte prea multe. cel mai repede imi vin in minte momentele cu inmanatul cartii lui stoiciu, fiind a lui marius, carte care probabil a ajuns pe la toate casele noastre, si care, in ultima intalnire pentru prezentare, a ajuns fericita in mainile proprietarului, via ghiozdanul lui mitza.

imi mai aduc aminte ca am baut mult pepsi si capuccino, ca am fost de o multime de ori la acvarii, ca a fost tare grozav, ca toti colegii mei sunt foarte destepti si am fost si inca sunt foarte incantata sa lucrez cu ei. si ca am ajuns in pozitia de consilier de imagine, mai mult sau mai putin din cauza lui stamate (nikonu), ca pana la urma toti am avut idei si le-am amestecat.

imi aduc aminte bine ziua preselectiilor, pentru ca n-a fost prea departe in timp :)). cand am plecat de dimineata, si am ajuns pe la piata a inceput sa-mi cante in lily (ipodul) santa maria del buen ayre cu incantatia aia de la inceput ( Santa Maria, madre de Dios Ruega por nosotros, los pecadores Ahora y en la hora de nuestra muerte, amen.) si-atunci mi-am zis in sinea mea: hah, o sa iasa bine! pe urma, pe la ultimele statii incepusem sa trag de spatarul de la un scaun in 335 pentru ca efectiv nuu se misca si credeam ca o sa intarzi. dar nu. n-am intarziat. pe urma ne-am gasit cu totii, si am mers toti 5 in linie dreapta pe trotuar si cum mai erau unii in fata noastra in aceiasi pozitie, o tanti s-a oprit nedumerita si s-a uitat la noi de parca eram niste sectanti :)). probabil ca a mai vazut si altii dupa noi si s-a speriat si mai tare. si-am ajuns si ne-am umplut de emotii, eu cel putin, eram convinsa ca o sa ma incurc, ca o sa zic ceva aiurea, ca o sa vb mai mult de 1 minut si 50 de secunde cum planuisem fiecare. dar cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, ne-am grabit, a zis marius mult la introducere eu am apucat macar sa mentionez segmentarea ( ceea ce-mi aminte ca m-am incurcat ) si sa zic 3 vorbe de partea mea, a mai intrat si mitza, si arina, si monica putin, si ne-au luat la intrebari.

asa am descoperit ca eu ma bucur in semne de exclamare si altii in puncte sau puncte de suspensie. e ciudat, dar eu dupa ce-am iesit de la interviu, unde uimitor pentru mine eram extrem de calma si lipsita de emotii (desi inainte sa intram incercam sa nu ma blochez) am fost grozav de fericita. ma simpteam de parca cunoscusem cei mai grozavi oameni, si eram alaturi de cei mai destepti oameni (desi am avut niste puncte slabe in prezentare, dar am aratat si ca suntem destepti, tata :). si pe urma, pe drum, daca ne-ar fi vazut cineva din afara ar fi ramas poate amuzat si incantat de noi, cum discutam noi si gesticulam despre faza cu creativitatea, care, zic eu, o sa ramana in memoria noastra colectiva : ) deci in anumite cazuri mai multa eficienta si mai putina creativitate : )

stiu ca zic asta dupa ce am aflat rezultatul, si ca poate nu mai are aceiasi valoare, dar spun asta pe puncte puncte, si aici n-am zis niciodata ceva neadevarat. si daca nu ne-am fi calificat, eu tot as fi fost fericita. n-am mai fost de mult asa bucuroasa ca in ziua aia (era si o zi frumoasa), dar cred ca atunci astrele s-au pozitionat bine pentru mine. a fost efectiv grozav. poate si pentru ca primele echipe au iesit suparate, si de fapt mie juriul nu mi s-a parut deloc fioros. in ziua aia mi-am dat eu seama ca nu degeaba mi se umflasera ochii toata saptamana de oboseala si ne-somn, ca uite frate, am ajuns acolo!


acum sa vedem ce-mi aduc aminte dupa finala : )