sfarsit de toamna inainte de iarna

cred ca sfarsitul toamnei si inceputul iernii, desi sunt niste momente destul de frumoase (vremea intotdeauna e generoasa cu oamenii), cel putin pentru mine au o adiere umpic deprimanta. sau nu.. n-as putea sa delimitez foarte bine tot ce-mi zboara prin minte si prin corason, dar parca e un sezon de dor.. in purul sens romanesc al cuvantului..

vara nu prea ti se face dor.. vara stii ca ai face orice sa ajungi la mare, ti-ai dori sa-ti petreci cea mai mare parte din timp degustand toate limonadele de la terese cu vedere la lume, ai vrea sa te uite sfintii pe o banca in parc cu o carte in mana.. si tot asa. parca vara e momentul in care le faci pe toate..

toamna te prind adieri uitate de vand, care-ti zapaceste parul si coafura nuu mai rezista, si te apuca asa un dor de mare.. pentru ca inca mai e caaald, si vantul ala seamana asa de bine cu cel de luna trecuta care-ti apreta parul cu nisip si sare de mare..


e, dar cand se sfarseste toamna, si cand aproape ca incepe iarna, cand nu-ti mai vine sa zabovesti si ai merge cu metroul 20 de statii numai sa nu intre frigul in tine, si te baricadezi pana-ti acoperi nasul si urechile cu un fular gros si pufos, atunci te apuca toate dorurile.
am vazut o tipa in metrou care-si facea tema la filosofie, inca ma intreb cum putea sa scrie in metrou si sa mai frunzareasca din cand cartea.. aaah, era manualul portocaliu, cel mai nefolositor dintre toate.. dar mi s-a facut asa un dor de lunile de la inceputul anului, cand alergam dupa 300 si-mi parea intotdeauna ca am facut prea putine eseuri, si ca am invatat prea putin.. de fapt stiam, chiar si in timpul examenelor, chiar si cand ma panicam ca nu mai am timp sa termin, ca alea sunt momente grozave, de care o sa mi se faca dor. stiu sigur ca platon, mill, ralws si altii n-or sa mai fie niciodata atat de frumosi, atat de incantatori si atat de sinceri cum au fost atunci.

apoi mi s-a facut dor de craciun. niciodata n-am stiut cum e el de fapt, dar mi s-a facut dor de primele mele craciunuri normale, la tara, cand inca aveam brad, si inghetam pe hol ca sa-l imbodobesc si ca sa-i cant, si eram singura si mai desfaceam din bomboanele de pom, si ele se tot imputinau.. si mi-am inventariat toti ursii mari si calzi pe care i-am gasit sub brad..

si mi s-a facut dor de dumnealui, chiar daca l-am vazut acum 2 zile, si cum i-am promis eu lui acum 2 ani sau 1 an, nici nu mai stiu.. ca-i trimit bomboane de pom.. si nu i-am trimis.. ar trebui sa ma tin de cuvant.. :)

si mi s-a facut dor de atatea alte lucruri si momente, si ma gandesc totusi ca asta nu e adiere deprimanta, ci mai degraba e o alunecare in butoiul ala cu melancolie de care zice lumea ca nu scapi cand vine toamna.. si totusi, melancolia asta are partile ei bune..

Discover Morcheeba!