nunta muta

e destul de ciudat cum desi se intampla lucruri monstruoase in lume, impresia oamenilor despre evenimentele astea ajunge de la supraapreciere la subapreciere. si aici ma refer la comunism. si in general la totalitarism. asta a pornit de la nunta muta. e genul de film in timpul caruia, vreme de vreo 2 ore, ajungi sa zambesti, sa razi cu pofta, sa te sperii, sa te inspaimanti, si sa te intristezi grozav. e genul de film in care de la senzatia ca viata e cel mai minunat lucru posibil, si asta prin bucuria oamenilor, apoi ajungi sa constientizezi, in mai putin de 3-4 minute cat de mult pot sa distruga. de fapt, eu, cel putin, am inteles din filmul asta ca nimic, si mai ales un regim politic, n-ar trebui sa fie mai presus de oameni si de bucuriile lor simple.

aprecierea asta cu supra si subaprecierea comunismului mi-a venit in minte pronind la scena mormantarii. e o scena tipica pentru ce se intampla, cel putin la mesele de dupa mormantare. oamenii sunt tristi, cei mai apropiati cu adevarat tristi, dar lucrurile ajung sa se indeparteze, si incep sa-si faca loc glumele, si dintr-o inmormantare, dintr-o presupusa celebrare a amintirii si a persoanei celui mort, atmosfera se transforma intr-una aproape joviala, de intrunire, de forfota si glasuri ascutite, si rasete exagerate. cam asta e cu impresia despre comunismul. oamenii sunt ingroziti, inspaimantati, condamna si deplang faptele, dar in cele din urma amintirea se estompeaza, impresia se pierde undeva in spate. desi eu cred ca pentru oamenii care au simtit cu adevarat forta distrugerilor, amintirea asta nu se poate sterge.

ma gandeam ca satul din nunta muta si ada kaleh se aseamana mult. desigur, n-au fost la fel, dar cel putin cred ca felul in care locuitorii lor au simtit pierderile au fost la fel de profunde. filmul e film, intamplarile au loc mai devreme, la ada kaleh n-au fost deportari si asa mai departe. totusi, romanii au simt foarte puternic al pamantului, e ceva hierofanie in perceptia si in practicile lor legate de pamant. si poate ca, acum vorbind in termeni reali, drama de a fi mutati, chiar si cu speranta in promisiunile goale ale autoritatii tot a fost considerabila.

poate ca ada kaleh nu e un trachimbrod ( acel trachimbrod din everything is illuminated), dar satul din nunta muta e un trachimbrod veritabil. si romanesc. si cate altele or mai fi in toate tarile foste totalitariste.