povestile dintr-o campanie atipica la sat

cand am ajuns in carturesti din muzeul taranului si am vazut cartea, am luat-o fara sa stau pe ganduri. cam asa se intampla cu lucrurile care trebuie sa fie ale mele. imi fac cu ochiul, ma atrag ca un magnet, si imi zapacesc gandurile, pana devin ale mele. asa si cartea din povestea de azi.

nu stiu ce ma asteptam sa citesc, dar cu siguranta nu ce am gasit. stiam ca adriana saftoiu a candidat si ca e deputat. dar nu stiam unde, si alte detalii despre asta. dar am citit cartea, si am aflat tot: cum o doamna eleganta candideaza uninominal pentru cateva sate din prahova.

si in carte, si in conferinta de la olimpiadele comunicarii, adriana saftoiu a subliniat ca desi toti spunem ca stim cum e lumea satelor romanesti de azi, de fapt nu prea stim. asta nu e cazul meu, eu zic ca am avut de-a face cu niste oameni din zone de genul asta ca sa stiu cat de cat cum e.

cartea e mai mult despre satenii din urlati si de prin imprejurimi, care de fapt seamana frapant de bine cu mai toti satenii nostri. si e o poveste despre viata. pur si simplu pulseaza viata. stii cum e sintagma aia celebra "this is the life!". cam asta e in carte.

pentru mine o carte si un film bun trebuie sa aiba o poveste atat de bine pusa la punct incat sa ma treaca prin momente extrem de triste, ca mai apoi sa ajung sa ma amuz de niste lucruri neprevazute, de absurdul situatiilor. asa se intampla si aici.



dupa conferinta de la olimpiadele comunicarii, un domn punea cartile pe o masa, in hol, ca oamenii sa le poata cumpara. si nu stiu de unde mi-a venit mie pofta de socializat de m-am dus glont la el sa-l intreb daca face parte din staff. ma si gandeam ca am dat pe cineva care a fost in campanie, a trecut prin bataia pentru "pereline" sau a indrumat copii la muzee. si mi-a spus ca nu, ca el doar le aseaza, dar ca s-a uitat prin carte si i-a placut. "e ca o poveste", mi-a zis. exact asta e. o poveste scrisa foarte placut, o poveste trista despre cum arata satele noastre care se pierd printre pomeni electorale si tineri plecati in tari straine, despre cum oamenii inca mai cred in dumnezeu si jura pe biblie ca nu mai primesc bani de la alti candidati, dar care nu stiu nici acum sa faca diferenta. si situatia asta are atat de multe cauze.. dar e o poveste care merita citita. pentru ca, pana la urma, ne e foame de povesti. si de povesti spuse frumos, care sa ne trezeasca putin la realitatea de langa noi, care pana la urma e si a noastra.