rasinari este cel mai frumos sat pe care l-am vazut eu vreodata fara sa calc pe pamantul lui ( a se citit _din masina_ ). o multime de culori, case acoperite de garduri si strazi foarte stramte.
paradoxul ardelenesc consta in faptul ca desi ardelenii sunt oameni foarte calmi si rabdatori, toti conduc cu viteza chiar si pe drumuri serpuite si strampte ( vezi transmixt si tursib. haha : )
domnul noica nu era acasa, dar era prin preajma.
langa noica, cioran, eminescu si plesu, cine lipsea??
desigur, coelho.
paltinis are un singur restaurant cu mese putin murdare si ciocolata calda mai proasta decat ti-o poti face singur, dar buna dupa ce ai mers 1 ora prin padure, pe zapada ( a se citi mai mult gheata ). si multe vile. si niste telescaune. si cea mai fumoasa casa in care ar putea locui un om.
e ciudat totusi ca, apropo de paradoxul ardelenesc, toti soferii sunt amabili. ( e ciudat ca treaba asta junge sa ti se para ciudata. sunt atatea diferente intre ardeleni si musceleni. cum se plangea o tanti in autobuz, ca nu poate sa sufere oltenii desi s-a mutat dupa barbatul ei in valcea. noroc ca el a muncit 12 ani in ardeal, si influenta se simpte.. : )
trenurile sunt frumoase goale. mai ales cand incerci sa dormi.
sau cand ai cu cine sa vorbesti. pe aceasta cale as dori s-o salut pe o tanara doamna intitulata mariana, imbracata frumos, doctoranda si seminarista la universitatea transilvania, care e specializata in rezistenta materialelor. e frumos ca mai intalnesti si oameni interesanti in tren : )
si acuuum, de ce iubim paltinisul.
si pe dumnealui <3
No comments:
Post a Comment