2 secvente cu amanunte intrinseci

1. In ultimele saptamani, Ioana Parvulescu a hotarat sa schimbe linia articolelor sale din Romania Literara, si acum putem citi reinterpretari ale marilor scriitori din literatura romana ( din seria celor pe care ii tot invatam si-i repetam prin scoli). Saptamana asta aduce in prim plan Plumbul lui Bacovia, cu o interpretare, pe cat de .. hai sa-i zicem simpla, pentru ca se refera la ceva atat de aproape, atat de vizibil pe care nimeni nu-l ia in seama, pe atat de indepartata de mintea cuiva care se apuca sa studieze poezia in scoala. N-o sa reproduc eu articolul, asa ca, daca sunteti curiosi, cumparati revista :D

Tot repet ideea de scoala pentru ca la un moment dat dumneaei spune ceva referitor la cum ar fi privit un elev cu o abordare noua a poeziei lui Bacovia, mai cu seama a plumbului. Eu as zice ca in pima faza n-ar fi privit in niciun fel. Pentru ca un elev de nivel mediu, cand iese din liceu, daca s-a chinuit sa invete bine, e imbuibat de notiuni invechite, de canoane in care trebuie sa se incadreze, gata pregatit sa se piarda in multimea de pe strada, cu haine fara culoare si fete palide. E adevarat ca acum se pune maaare accent pe creativitate. Asta doar aparent. Ma tot gandesc ca e destul de stupid sa ajungi sa mergi la olimpiade tot liceul si putin din generala, ca la ultima olimpiada de romana din viata ta sa ti se ceara un produs specific neuronilor tai, sa dai dovada macar in ultima clipa de o bruma de creativitate, care valoreaza 2-3 puncte. Trecand peste problema profesorilor, peste comoditatea de a impune un drum si de al tot repeta fara a lua in seama orice incercare de iesire din tipar, eu cred ca undeva e mai mult de atat.

Pentru a intelege mai bine, apelam la a 2a secventa, aparent fara legatura. Sa luam deci blocurile comuniste. Adevarate cutii de chibrituri. Si nu vorbesc aici de blocuri din orase ca Zimnicea, iesite din greseli capitale, ci la blocurile din cartiere bucureste, un titan, un salajan, de exemplu. Blocuri standard. Si nu ma refer nici la blocurile de 4 etaje cu o sufragerie de-a dreptul incapatoare si cu un geam in dormitor care acopera aproape tot presupusul perete. Nu. Ne referim aici la blocuri cu geamuri normale, care daca au norocul sa aiba un alt bloc in fata lor pot sa-si ia adio de la o insemnata cantitate de soare, blocuri in care lumina patrunde destul de greu. Probabil ca atunci cand s-au gandit blocurile astea, oamenii aveau in minte imaginea unei ferme de furnici, de albine, de lighioane mici, care au nevoie de comfort minim pentru a da randament maxim. Desigur, oameni se multumesc si se adapteaza bine la un numar impresionant de situati. Mai ciudat e ca acum se construiesc blocuri, cu geamuri de aceiasi dimensiune, si daca se construiesc cartiere minuscule, blocurile vor fi la fel de apropiate si la fel de inghesuite, aceleasi cutii de chibrituri, de data asta construite pentru porcusori de guinea.


Numitorul comun intre secventa 1 sisecventa 2 o reprezinta mentalitatea in privinta drepturilor omului, a modului in care ele sunt sustinute si a felului in care de fapt ne raportam la ele. Azi oricine e in stare sa sara pentru orice care il afecteaza, plangandu-se de o diferenta intre el si altul si acuzand: Discriminare! Uita insa unde i-a dus egalitatea excesiva acum 50 de ani. Ne raportam la drepturile noastre ca la ceva teoretic, le impunem, ne folosim de ele, am fi in stare sa le aruncam in ochii oricui se atinge de persoana noastra, dar nu le avem insusite. Nu sunt undeva ca parte din noi, sa rasara la orice idee, ca din inconstient, ca un impuls. Daca ar fi asa, eu nu cred ca s-ar mai construi cartiere noi atat de aglomerate si stereotipe, sau cartiere de case in care pe aceiasi strada se repeta aceiasi forma la infinit - pentru ca nimeni nu le-am mai accepta, nici pomeneala de a le mai cumpara. Tot asa, nu cred ca ar mai exista scoli in care sa nu ti se dea dreptul sa te exprimi, si sa ti se valorifice cu adevarat creativitate. (sunt de acord ca sistemul e defectuos, ca acum copii sunt in stare de multe impertinente, ca exista si profesori care incearca mai mult (eu stiu asta)),ca problema are mai multe fete care trebuiesc regandite.. si care undeva sunt dependente unele de altele .. ). Dar, eu nu cred ca in momentul in care ideea de drepturi este insusita, devenind intrinseca, cand tenditele moderne, de la iluminism incoace, de libertate, egalitate( in limitele bunei organizari) sunt absorbite si ajung sa actioneze ca ceva de la sine inteles, s-ar mai pune problema lipsei de atentie, lipsei de a asculta ce are de zis cineva caruia tocmai tu trebuie sa-i dezvolti creativitatea si capacitatea de a cunoaste prin propriile lui forte. (da, mai sunt de acord si asupra faptului ca inainte de a porni la un astfel de drum trebuie sa existe o baza teoretica. Pacat ca totul se opreste aici. )