Si-am ajuns la romexpo, si m-am plimbat printre carti, ma si gandeam ca n-o sa-mi iau niciuna la inceput, si o sa-mi sparg banii inainte de lansari. Si tot plimbandu-ma eu aud de undeva de departe vocea lui Parvulescu (eu venita tocmai de la examenul cursului lui.. casavezi;)) parca era vocea lui, parca nu era.. cu cat ma apropiam mai tare certitudinea devenea mai puternica, si uite-asa poposesc in fata standului de la Polirom. Stamate intra in actiune:
Era vorba despre lansarea unei carti,la care culmea chiar planuisem sa ajung, dar credeam ca o pierdusem, o cercetare de marketing politic de la Insomar, despre alegerile din 2008. Si de aici incolo am inceput eu sa cumpar : ) Domnii au vorbit foarte frumos, despre cum a luat nastere studiul, despre cum au contriuit chiar mai multe personaje decat autorii, printre care si Parvulescu.. all in all, a fost interesant. Si pentru ca asa mi s-a parut, nu puteam sa nu-mi cumpar cartile. Bine, si daca tot eram la polirom, cum sa rezist in fata "cartii lui Manuel"?! : )
Apoi am plecat din nou, m-am pierdut printre rafturi, pana cand din nou, aceiasi voce, aceiasi impresie, zic "ia sa ma intorc, sigur mai e ceva". Si chiar era. Tot la Polirom, lansarea unui dictionar al domnului care coordoneaza Modulul Jean Monnet, adica Iordan Barbulescu si inca o doamna tanara, imbracata frumos si aranjata delicat, dar foarte bine, arata ca scoasa din cutie. Si era foarte draguta si emotionata, Daniela Rapan, pe numele ei: )
Au urmat apoi lansarile de la Humanitas, care s-au tinut lant si de la care n-am mai putut sa plec : ) Am nimerit la lansarea "Antologiei rusinii dupa Virgil Ierunca". S-a vorbit inevitabil despre comunism, tema la care s-a tot ajuns si in alte lansari, despre cum a imparti Ierunca oamenii din antologie, in persoane publice si oameni necunoscuti, prilej cu care domnul Liiceanu a constatat un lucru foarte interesant, la care probabil ca multi nu s-au gandit si anume ca majoritatea oamenilor de cultura nu s-au multumit sa scrie elegii si ode comunismului si conducatorilor, dar si-au pus in slujba demersurilor de genul asta toata stiinta si talentul pe care-l aveau. Cam trist, dar poate oamenii nu se vedeau iesiti din cercul asta si s-au gandit ca asta e singura cale.. desi.. Fiecare dupa puterea lui, ma gandesc..
Dupa lansare am dat de profesorul de istorie din semestrul asta, domnul Niculescu, care, in stilul caracteristic, dupa ce l-am salutat si nu m-am recunoscut decat probabil fooarte vag, m-a intrebat daca am fost la lansare, si raspunsul meu afirmativ a fost urmat de un "bravo, bravo, foarte foarte bine!" : ) ..
Ce a urmat pentru mine si Stamate a fost lansarea cartii lui Alex Stefanescu, insotit de Lidia Bodea si de Razvan Vasilescu, responsabil cu citirea diverselor dezastre literare reperate de Alex Stefanescu in cartea lui. Oameni relaxati, glumeti( mai ales Alex Stefanescu.. : ), s-a creat o atmosfera si mai frumoasa cand Razvan Vasilescu a propus ca publicul sa se apropie de masuta de la care citea, pentru ca era prea mult zgomot de la celelalte lansari. Cam asta mi-a placut mie la bookfestul asta si in general la evenimentele din ultimii ani. Ca nu mai e vorba de oameni pe care ii pui pe un piedestal si sa te gandesti la ei ca la niste entitati marete. Sunt oameni ca si tine, care au studiat foarte mult, cu o cultura impresionanta, pe care ii vezi aproape de tine, si de la care sorbi cuvinte frumoase si franturi din stiinta lor. Dar asta de la un nivel apropiat, respectuos si in acelasi timp cald.
( de observat bratarile minunate ale Lidiei Bodea si pantofii minunati ai unei doamne de la Humanitas :)
Apoi a fost lansarea cartii "Straja dragonilor" o particica de autobirografia a lui Negoitescu, despre care s-a vorbit foarte frumos. Mi-a placut interventia Lidiei Bodea despre ce a insemnat pentru ea cartea asta si cum a impresionat-o, mi-au placut povestile lui Alex Stefanescu despre Negoitescu, dar si prezenta domnului Hurezeanu, "pastratorul" jurnalului, care, dupa dorinta autorului, ar trebui sa apara peste cativa ani buni.. Gandidu-ma la Lidia Bodea, mi se pare ca pana la urma, o carte e facuta si de cititorii pe care ii prinde in povestea ei, si care ii raman fideli toata viata... foarte frumos!
Si acum, in sfarsit, lansarea mea mult asteptata : ) Desigur, despre Noica. Noica inedit si Noica in arhivele securitatii. Aici s-au strans oameni cu povesti frumoase, toate diferite. Si cum nu se putea altfel, cel mai tare mi-a placut interventia lui Sorin Lavric, pentru ca, la un moment dat, era asa de pasionat de ce spunea, incat parca se volatilizau toate impresiile lui. Sau mi s-o fi parut mie. Si cum a accentuat el, si ceilalti mai putin, asa si pentru mine, Noica nu e atat filosofia lui, dar mai mult decat ea, e omul Noica. Despre care s-a vorbit in dupa amiaza asta. Ultima interventie, a domnului Liiceanu, a fost de fapt povestea cartii, cum a luat ea forma asta si povestea jocului de la sfarsit, jocul fotografiei. Nu se putea termina mai frumos de atat, cu un discurs asa de frumos si de .. personal.
Si acum, ca o concluzie, probabil ca au exista destule parti negative, de la preturile cartilor pana la zgomotul si suprapunerea prezenatarilor, dar mie mi s-a parut, cel putin vineri, un eveniment incantator, cu o multime de oameni speciali, cu discursuri nu atat impresionante cat dragi, apropiate, calde si personale, o adunare de oameni frumosi. Si ca tot vorbim de oameni frumosi:
No comments:
Post a Comment