un post despre cartea mea care s-ar putea sa nu existe niciodata

de ceva vreme, de cand era cald pe strada, racoare la hanul cu tei si vant usor la mare, de cand m-am reapucat sa citesc mai mult, de cand m-am indragostit pentru a doua oara, de data asta cu promisa fidelitate de marquez, m-am gandit la o carte. din cauza dumnealui mai mult. apoi s-au ivit tot felul de momente, de povesti, de vanturi, de intinderi minunate de piele trandafirie, de limonada si paste gatite grozav de prost, de plimbari lungi cu povestiri incredibile si adevarate ( nu, n-ar trebui sa fie un "dar in loc de "si" ) si o multime de oameni necunoscuti care au tot defilat zile la rand prin fata mea, doar cativa dintre ei ramanand memorabili. poate ca o sa-i uit peste cateva zile, poate ca nu, dar ciudat e ca am invatat ceva in fractiunile de secunda in care i-am vazut.

cred ca exista o multime aproape infinta de oameni care s-au gandit cel putin intr-o clipa ca ar putea sa scrie o carte. ma rog, eu, ca o cititoare, hai sa zicem exhaustiva de romania literara, pe care o mananc cu delicatete de vineri dimineata in metrou pana cand termin punctul ultimii pagini in cine stie ce alt metrou, stiu ca exista foarte putine carti cu adevarat importante, care sa fie literatura adevarata. si oricum nici 0,1% din cei care se gandesc la posibilitate, nu pun o idee macar pe un servetel. nici adevaratii scriitori nu se grabesc. ma rog, in ce scriu aici ma refer strict la povestea cartii, la ideea centrala. problema e ca fara structura, metoda si o vasta cunoastere a teoriilor literare, e greu sa iti citeasca prea multa lume carte. ( de asta n-ati citit pana acum nici una din nuvelele pe care le visez noaptea, la coada, pe strada sau in metrou :). si acum revenind la ce spunem mai sus, oamenii ce s-au perindat in acorduri clasice prin fata mea m-au invatat ca orice secunda, si orice figura si orice pata colorata de pe o piele parfumata, si orice rafala de vant poate sa fie o poveste. azi am aflat ca orice om si orice moment e o poveste. bine, nu o poveste, o idee de poveste. ( din care eu as putea sa-mi fac haine de iarna, si acoperis, si farfurii cu paste bune, si vanturi si plaje si ploaie si prieteni. si povesti luuungi si calde.)