aroma de toamna. inaintea ei.

de fapt, care e aroma toamnei? ( ca de lasta am pornit )
imi place cum suna "aroma", ca o prajitura mica, cu glazura de ciocolata. si imi mai place ca, cel putin pentru mine, aroma e si gust si miros, si cand vreau eu e si culoare si consistenta si tot ce poate sa caracterizeze un corp anume.

asa ca toamna, ca despre ea vorbim aici, poate sa fie aramie, care tot asa, cand vreau eu, e un cuvant care tine strans in brate o multitudine de nuante: aramiu-rosiatic-galbui-galben de mamaliga-mamaliga arsa- zgura-flacarile ridicate de cauciucuri la focul lui "sampietru"-mov trist-cenusa de trandafir rebegita si tot asa. apoi, ma gandesc ca de la culorile astea, poate sa aiba un gust copt, ca orezul cu lapte mancat din oala, sau ar putea da, in zilele cand inca sta la masa si dezbate cu vara, in crema de zahar ars. dar parca zaharul ars are o afinitate pentru extreme, vara sau iarna, si nu se simpte bine toamna.

aroma toamnei ca miros e greu de stabilit. pentru ca inca n-a venit toamna cu adevarat si o data cu ea nici inspiratia nu s-a impamantenit. ea incearca sa se aseze, dar un soare puternic tine strans de mana un vant capricios si drag care se incapatanaeaza sa aduca dor de mare, si, uite asa, din cauza lor, nu stim ce miros are toamna, pentru ca da, inca mai miroase a vara ..


ar trebuie sa dedicam o zi intreaga soarelui si vantului incapatanat, care n-au nici o vina ca poarta in aer vara, si dorul de mare. ar trebui sa-i sarbatorim pe amandoi intr-un fel, fara regrete si pareri de rau, ca sa se duca linistiti, asa cum fac sufletele dupa ce mor.. si pe urma or sa cada multe frunze, si toate nalbele or sa se ingalbeneasca, or sa le cada bobocii inainte sa aiba vreme sa se hotarasca ce petala cade prima, si or sa se umple strazile de frunze, "covoare de frunze" cum le ziceam cand eram mici, prin care o sa innotam cu fericire ascunsa si or sa vina alte vanturi care or sa prinda varfurile firelor de par facute manunchi in suvite si or sa ni le rastoarne pe frunte, si or sa faca pungi sa zburde printre masini, la intersectii. cred ca de-abia atunci o sa ne dam seama cu adevarat, fara vreo sfortare de amintire, ca a venit toamna, si ca e prezenta in toata spelndoarea ei.

pana atunci, sa mai serbam cate un minut pe zi vantul si soarele de vara.