Monday, September 08, 2008

aberandum humanum est.

dragi cititori, sau nu,

ne aflam in fata postului cu numarul 300. sau nu, din nou, pentru ca cine stie cate o sa mai sterg si ce alt post o sa aiba onoare sa se claseze pe acest mirific sertaras de podium. si pentru ca acesta este un eveniment exceptional care o sa mai aiba loc de cateva ori, in functie de ce o sa se intampla cu celelalte posturi, dar sarbatorit o singura data, acum, trebuie cinstit cum-se-cuvine.

astfel, postul cu numarul 300 dintr-o serie lunga de aberat, oftat, pozat, plimbat, invatat si asa mai departe va fi dedicat, ca si altele, nimicului. dar nu asaa, oricarui nimic, nici macar nimicului filozofic, ci nimicului de marti dimineata, care este azi, o zi de reparat tevi din baie pentru un meserias aproape punctual ( a intarziat 5 minute), o zi glorioasa din punct de vedere al nehotararii si al lipsei de planificare. o minunatat zi de vacanta cum n-or sa mai fie prea multe. o zi in care vorbim de multe nimicuri, de maruntisuri. : )

si nu-mi vine in minte decat o insiruire. dar no, nono, nu insiram margele aici, asa ca nu enumeram. am putea dezvolta conditia meseriasului, indelung cunoscuta la noi in casa. dar n-o vom face pentru ca se pare ca domnul meserias care salveaza blocul de inundatie nu e chiar atat de interesant. sa vorbim atunci de fete-flori-filme-sau-baieti. oh, de cand n-am mai jucat tampenia asta de joc. dar era funny. :)) sau adevar si provocare. asta era funny, dar dadea in tot felul de conotatii. uhm.

sau despre altceva. descoperirea zilei de ieri ( da stiu ca vorbeam despre azi, dar uite ca toate posturile trebuie sa aiba cel putin o insertie a unei intamplari anterioare). asadar, profesorul nostru de muzica din generala spunea ca sentimentul "dor" are un cuvant special in romana, si anume dor, ceea ce nu se intampla in alte limbi, unde apare ca lipsa a ceva. ieri am descoperit ca in portugheza ( draw a heart ) dor inseamna durere. prety close, nu?

descoperirea zilei de azi nu s-a dezvoltat, dar mai are destul timp. e de-abia dimineata. vaaai, ba nu, fix in acest moment s-a dezvoltat descoperirea! meseriasul a terminat! hooray for him. adica: cu 10 minute inainte sa ma apuc sa scriu a venit, si a si terminat! ce meserias rapid. bravoo. a "n" inundatie a fost salvata.


acest post este dedicat tuturor meseriasilor necunoscuti, care inca n-au monument, acei meseriasi care nu beau, nu fumeaza, nu intarzie prea mult, nu-i uita sfintii, nu spun povesti tampite, nu cer bani multi, sunt total neinteresanti, dar foarte eficienti, meseriasi, care prin toate astea isi pierd gardul de mesteri si meseriasi si dau in personal calificat.

la revedere

1 comment:

sinziana said...

:)) =)) :)) ooooh da...postul asta mi-a placut...este cumva dedicat si betiei sau starii de ataraxie completa???? aah si apropo sa sti ca este prevazut in codul bunelor maniere ca atunci cand mergi la cineva acasa sa nu ajungi nici cu cinci minute inainte, nici la fix ora stabilita, ci sa intarzii 5min pt a lasa gazda sa termine toate preparativele si sa reuseasca sa-si traga eventual si sufletul.
Iar in privinta intalnirilor oriunde in alta parte in afara resedintei vreunuia dintre "impricinati", codul bunelor maniere spune ca trebuie sa ajungi intotdeauna inainte de ora stabilita macar cu 5min, asta va ajuta ca timpul petrecut impreuna sa fie mai lung sau mai scurt, in functie de atasamentele pe care le dezvoltam:D