pentru ca aici totul e o viziune subiectiva, a mea ( b-) :)) imi voi permite sa-mi aduc aminte ce aroma au amintirile mele legate de nunti.
de ceva vreme incoace, de cativa ani, de fapt, mi-am dat seama ca multe lucruri la mine se impart intre tara si oras, si unul dintre lucrurile - evenimentele astea sunt nuntile.
n-as putea sa spun din experienta proprie cum sunt nuntile la oras, decat in cateva detalii mai mult sau mai putin semnficative. in afara de faptul ca si la tara si la oras slujba crestin-ortodoxa e la fel, la feeel de lunga, cu acelasi isaiia dantuieste ( a ce-mi place sa-i vad cum se invart :D ), probabil ca exista si alte asemanari. ceea ce face in schimb o nunta de tara grozava fata de o nunta de oras sunt bomboanele. cel putin la tara noastra. faptul ca la un moment dat, in timpul slujbei cineva arunca bomboane in sus, e momentul magic pentru copii. asta pentru ca, asa cum imi aduc eu aminte, niciodata n-am stiu cine a aruncat bomboanele si intotdeauna am avut impresia ca ele tasnesc din candelabru. realism magic : )
pe urma, pentru mine, cele mai memorabile nunti au fost cele in care am fost undeva in spate, facand parte din staff :)), in spatele mesei, impaturind sarmale, sau facand gogoloaie care aveau sa se transforme in chiftele intepate de caldura, sau in spatele tuciului, mestecand in ciorba. sau in camaruta din caminul cultural unde se umpleau farfuriile : ) si asta din cauza bunicii care era ruda cu una sau cealalta soacra si isi luase angajamentul sa le ajute. in momente ca astea am auzit cele mai interesante povesti, cele mai haioase barfe si am intalnit cele mai dragi bunici din tot satul.
aaaaa, si ar mai fi eternul domn gras cu acordeon, care canta si sta in fruntea nuntasilor in drum spre biserica :) un adevarat circ pentru oras, un real obstacol pentru circulatia de drum national, dar un farmec autentic pentru toti participantii :)) sau bucata cu ia-ti mireasa ziua buna :)) si impodobitul miresei, de catre nasa proaspat venita din germania care se ofera sa-ti dea tie, copil de 13 ani, sticla ei de dior jumatate consumata :))
si multe altele. : )
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
4 comments:
sincer, si la bloc vin acordeonistii :D
nu stiu cine s-a casatorit la mine in bloc, dar se audea muzica de nunta peste tot :D
si la primarie mai vin muzicantii :P
anu asta n-am mai apucat sa mai onorez vreo nunta.ba masterul, ba somnul (pus cornu in perna, adormit instantaneu).
insa, cred ca tot cele de la tara au un farmec aparte.
tin minte ca am fost la una, iar a doua zi am vazut pt prima data "murdarirea socrilor" sau cum s-o numi, si plimbatul in roaba :P
cand devin doamna, te invit la o nunta catolica-macedoneana :)
acordionistii sunt nelipsiti, stiu, dar n-au acelasi farmec.. nu blocheaza strada decat pentru hora. la tara blohceaza strada cat e necesar, si daca miri stau departe de biserica.. asta e : )
invita-ma!de-abia astept sa vad cum e :D
oi. tocmai mi-am dat seama că nu prea ştiu care-i tradiţia cu nunţile. :D
hah, si eu am fost la impaturit servetele si ornat salata de boef, si la umplut recipientele de supa. si toate astea in camaruta cu soba din caminul cultural pe care tronau oalele cu sarmale. doamne ce vremuri, cred ca aveam vreo 12-13 ani. mersi gaza ca mi-ai amintit :D
Post a Comment