despre eveniment insemnat din viata de cetatean

despre vot, care este. initial m-am culcat pe-o ureche, vorba aceea, si am zis ca nuu, nuu scriu despre asta, dar pentru ca entuziasmul a fost notabil, trebuie sa dam curs afectelor. :)

asadar doamnelor si domnilor, cititori absenti si pierduti, am votat. in sfarsit, dupa lupte seculare care au durat 18 ani :)) am votat. chestie care, in fond, nu e mare lucru, dar avand in vedere cate cabine de vot am cunoscut eu in copilaria mea cu dublu asezamant, si cati tineri am felicitat cand au implinit opshpe ani ca pot sa voteze, ceva-ceva tot e. ce-am votat nu e asa important, important e istoria mea cu voturi.

asadar, am luat cunostinta cu ditamai sala de camin cultural si prima cabina de vot prin 94.. sau mai tarziu, la alegerile pentru primaria unei mici comune de arges. ( ci furmos :D). asta dupa calculele mele, pentru ca nu putea sa fie 92,la presedentie, din moment ce aveam 3 ani neimpliniti si se stie ca prichindeii au amintiri doar incepand cu varsta de 3 ani. deci cam imposibil. si nici nu putea sa fie 96 pentru ca atunci ne aflam intr-o dimensiune urbana, in cel de-al doilea asezamant al copilariei si cel prezent. revenind la prima intalnire, imi aduc aminte ca bunica mea se ducea la vot intotdeauna dupa slujba ( si-a stabilit ea bine prioritatile :), si cred ca si de data asta tot la fel a facut. bunicul meu se duce intotdeauna dimineata tarziu.. pe la 10 si ceva, cand se intalneste cu prietenii lui consilieri, dupa ce evident s-a barbierit si s-a facut frumos pentru asa un eveniment important. imi aduc aminte ca am intrat prima, tinuta de mana de bunica :), ca eram tare mica in comparatie cu cabina de vot, care arata grozav de asemanator cu orice cabina de azi, si ca era un deliciu sa vad carticelele cum iau drum drept in crapatura din cutie. bunicii mei, cel putin in vremea aia, au facut un adevarat eveniment din mersul la vot, desi stiam cu totii ca "ai nostrii castiga, pe ai nostrii ii votez". asta e mai putin important. dar era o sarbatoare.

cel de-a doilea eveniment e din 96, ultima data cand cand m-a mai luat mama cu ea la vot, in cabina, unde am inceput sa imi exprim optiunea, facand-o pe maicamea atenta la semnul pe care stabilisem de acasa ca o sa-l votam :) dar si atunci, desi nu era nici pe departe o sarbatoare, era singura zi din an in care pe strada era forfota de dimineatza pana seara, cand oamenii se imbracau frumos si porneau cu toata familia sa voteze. pana la urma, a devenit prea putin important. duminica n-am prea vazut oameni frumos imbracati care sa se simpta importanti doar pentru ca isi exercita un drept, ca pun o stampila, desi s-ar putea sa nu fie numarata sau cine stie ce sa se mai intample cu ea. ciudat e ca oricat de multa blazare ar fi, si oricat de mult ar vrea oamenii sa nu se implice, o zi de vot nu se compara cu nici o alta zi. pentru ca intotdeauna in ziua asta televizorul o sa fie deschis mai mult si pe strada o sa fie un zumzet permanent. si din loc in loc, niste oameni la bratz, imbracati frumos.