oglinzi noi colorate

m-am imprietenit cu o pereche de ochelari muov-ruoz-negru care coloreaza lumea. la soare e frumoasa, la umbra e mai opaca, nitel cam trista. la soare totul arata ca in ultimele poze, are o tenta de mov, ceva cald. la umbra, colturile buzelor par aplecate, ochii copiilor mai albastrii si uratenia fetelor gonflabile mai evidenta. ca in piesa lui visniec cu soarele, sau mai degraba cu lipsa lui. dar, hei.. se intituleaza ochelari de soare!

nu vreau sa-i descriu.. nici nu stiu cum imi vin pe fata. m-am oglindit intr-un geam de scara de bloc, si aveam doua puncte mari, o linie curba cu colturi ridicate laarg in sus si trenchul cu nasturi mov si colturi la gat. ca izmail: ochi, favoriti si rochie:) sunt totusi destul de mari, nu mai mari sau mai mici decat ai altora. dau o senzatie placuta atunci cand ii asez, de parca as fi sotie de presedinte, cu miscari putin cam largi, pentru ca altfel nu se poate. si nu din cochetarie, ci pentru ca dumnealor necesita miscari mai ample pentru o buna pozitionare strategica. ma gandeam acum ca au o forma putin apropiata de oglinzile retrovizoare. dar n-au. totusi, sunt si dumnealor niste oglinzi, cu atat mai mult cu cat reprezinta o rasfrangere la puterea a 2a a realitatii. asa cum era arta pentru ion barbu, ar zice domnul vianu.

cred ca sunt niste ochelari de soare fericit. cel putin azi. doar au iesit la soare. sunt convinsa ca daca amelie ar fi purtat ochelari de soare, ar fi fost exact ca astia.