ca sa nu ne innecam de la atata ceai si sa nu racim de la atatea plimbari in afara universului celor patru pereti, facem o scurta sau lunga pauza.. sau oprim pauza dintre ph-uri si ne intorcem la cuvinte. pana acum ne-am jucat, acum gata, la treburi mai mult sau mai putin serioase sa trecem. ca nah, nici domnului aristotel nu-i placea jocul prea tare .
intr-o peregrinare cu scopuri clare in bucatarie familiei, am asistat la o remarca foarte interesanta.. avand in fundal susurul metalic si grav al vocilor de la stiri, stapana clanului nostru a remarcat ca "domne, astia isi bat joc de noi" daca au drept candidat pentru sefia mai marelui univers acum portocaliu pe dusmanul verbului a fi..
si ma gandeam eu, o data sfarsita peregrinarea, daca stapana clanului are sau nu dreptate. evident, nu se pune problema de "a-si bate joc de noi" fiind la fel de evident faptul ca dusmanul verbului a fi e cel mai popular si posibil cel mai votat candidat. dar, ma mai gandeam eu .. pe de alta parte e exact ca la reclamrele cu detergenti. majoritatea lor o infatiseaza pe tanti maria, o bucatareasa ratata, o tzatza ( da, stiu, urat cuvant ) desavarsita, cum incearca ea sa scoata petele si cum vrea sa se faca frumoasa, alaturi de prietenele dumneaei, prin tot felul de metode improvizate .. si cum le ironizeaza.. tot asa .. dintr-un spirit de mahala aprofundat. ma rog, mai sunt si reclamele la detergenti in care toate cucoanele sunt "administratore" de restaurant sau hotel.. cam asa si cu domnii canditatii.. nu ca ar fi niste detergenti foarte buni sau mai putin buni, scumpi sau ieftini, dar asa cum sunt ei, asa sunt conceputi si cumparatorii.. de aceea domnul dusman al verbului va fi intotdeauna cel mai bun detergent pentru tanti maria .. si cum tanti marii sunt mai multe decat tanti care conduc restaurante/hoteluri.. cu atat mai bine pentru supermarketurile care vand detergenti.
(toata povestea asta si pentru ca mi-am amintit de un articol din nu mai siu ce reivista despre respectul pe care il au oamenii din spatele campaniilor pentru femeile cumparator.. eh, eu nu cred ca ei cand au imaginat-o pe tanti maria s-au gandit ca lezeaza patroanele de hoteluri si restaurante. )
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
Hmm, as avea doua comentarii:
1. A fi patron in Romania (si poate si aiurea), nu inseamna ca esti cel mai bun prieten al verbului "a fi";
2. Daca ne intoarcem in timp, parca si tanti Maria avea o pensiune. Cum ar veni treaba si ea a fost patroana de unitate de prestari servicii de cazare. Ce s-o fi intamplat intre timp cu pensiunea? O fi dat faliment? O fi de la "a fi"? Nu stiu raspunsul, dar pot face supozitii nenumarate.
CONCLUZII:
a) - Tanti Mariile sunt ca detergentii;
b) - patroanele de hotel pot fi oricand ca detergentii (prin tranzitivitate ajung niste Tanti Marii, implicit hotelul devenind o pensiune pazita de un leopard caruia i-au cazut petele);
c) - orasul arata precum conjugarea unui verb;
d) - demnitatea nationala e ca flota (si sper ca, vreodata, iarna sa fie ca vara, pentru ca nu-l mai suport);
Post a Comment