astazi am vazut in sfarsit el camino de los ingleses, film pe care vroiam sa-l vad de ceva vreme. si mi-a placut, taaaare frumos. bine, nu frumos.. dar special. si intereant. si desi ma asteptam sa fie bun, nu ma asteptam la niste imagini atat de - hai sa le spunem artistice - din partea lui antonio banderas.
de povestit nu povestesc, pentru ca s-ar pierde tot farmecul, o sa spun doar ca imaginile sunt foarte bune, quite symbolic, e o melodie cantata la pian absolut obsedanta, iar cuvintele sunt foarte interesante. e o poezie si un album de fotografie.
pe langa multe replici foarte interesante in care aparea lait motivul timpului, una mi-a ramas in cap.. si se referea la "los amigos del tiempo". pana la urma, cand esti de fapt prieten cu timpul? sau cand vrea el sa fie prieten cu tine? se face o corelatie oarecum obisnuita intre vreme, in sensul de schimbari ale naturii, anotimpuri si fenomene si starile oamenilor. totul infasurat in voaluri de cuvinte frumoase spuse de o voce radiofonica.. voce care evident ca stia perfect la ce se refera.
pe de alta parte, tot legat de timp after all, spusese cineva la un moment dat ca in orice poveste exista "o calatorie initiatica". cam asa e si aici. trebuie sa treci probele ca sa iti dai seama de fapt de ce ai nevoie. si trebuie sa te bucuri de vara indragostitilor, si toamna "sa lasi ploaia sa planga pentru tine.."
o poveste in care timpul e personajul principal. si felul in care oamenii stiu sa-l foloseasca. sau mai degraba sa-l urmeze. o poveste spusa frumos. traillerul aici
poate intr-o zi o sa gasesc si cartea :D
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment