"reality is -under-rated"

am vazut ieri o bucata dintr-un reportaj, pe acasa, despre un tanar domn care a fost in tibet, care a facut un film despre calatoria asta pentru care era nominalizat la emmy .. or something. n-a prea fost un interviu, a fost mai degreaba un colaj de dialoguri si monologuri ale domnului si ale sotiei, o tipa foarte dragutza si dezinvolta.si povesteau ei despre greutati , aveau o casa destul de modesta dar se vedea de la o posta cat de fericiti sunt. si la un moment dat apare si intrebarea de undeva din spatele camerei: ce e cosmina pentru tine? cosmina fiind sotia. si tipul zice fara sa se gandeasca prea mult : cea mai buna prietena. si pe urma dezvolta. e una din putinele dati cand asta n-a sunat cliseic, ci exact asa cum trebuia sa sune. pe urma din dezvoltare s-a si inteles de ce , tipul vorbea cu o sinceritate mai rar intalnita si devenise serios. si eu ma uitam la televizor cum probabil domnul Urfe se uita la cutia aia cu cereale pe care era "familia fericita" , si dupa ce a scuipat s-a gandit ca hei, daca exista chestii de genul asta, inseamna ca trebuie sa fie adevarat, nu pentru toti, ar fi banal, nu?, dar exista oricum .