sfarsit de vara

aud greierii. o vara intreaga i-am iubit. ii ascultam in fiecare seara si reuseau sa razbata in toate sunetele , zgomotele , tot balamucul din fatza blocului si chiar si a zgomotelor dinauntru . acum cred ca ii urasc . ma rog , nu ii urasc . pur si simplu nu mai imi plac .parca scot sunete ruginite , scartzaituri de usi , de ferestre , geamuri , rugina , praf , cam asta imi inspira . si intuneric. cand ii aud parca imi aduc aminte cri cri cri , toamna cri , nu credeam c-o sa ma vii. Da , suna cam tragic , dar cam asa e . . s-a dus vara , chiar daca eu inca n-am fost la mare . parca a trecut atat de repede .. si parca nu s-a intamplat nimic. de fapt , nici nu cred ca s-a intamplat ceva. si mai mult ca oricand am sentimentul ala de regret , de parca a trecut timpul pe langa mine si eu pur si simplu i-am zambit , cu o urma de tristete in coltul gurii , fara sa alerg dupa el , prea obosita parca sa ma schitez vre-un gest . si in fond , dupa ce sa alerg?! Si asa a venit toamna . si trece , doamne cate trec .. si am din nou sentimentul ala .. nu neaparat de regret .. nu neaparat de tristete, ma simpt ca un personaj dintr-un film care n-o sa fie prea bagat in seama de critici , un personaj care face in fiecare zi aceleasi lucruri , cu oarecare variatiuni pe tema :)) , personaj care merge cu autobuzul , care asculta muzica , parca aceasi ( cu variatiunile pe tema de rigoare ) cu castile de la player infundate in urechi , cu nasul in carti sau pe fereastra sau privind la oameni , fara nici o expresie , si totul parca merge repede , prea repede si apoi slow motion , exact ca in scena cu in the waiting line .. si a venit toamna. poate nu se simpte prea bine . e inca vreme frumoasa , e cald , oamenii inca nu simpt . a venit toamna , acopera-mi inima cu ceva ( god , asta suna extrem de tragic :) ) n-osa inteleg niciodata de ce la sfarsit trebuie sa scot ceva care sa ma faca sa zambesc si sa ma ridic pana la urma tot singura .. sau nu. good night