311 sau capatul e acolo unde intoarce

Era o data in cartea de engleza un text cu oamenii dintr-un autobuz care in fiecare dimineata erau cam aceasi , cum priveau ei absenti pe fereastra , cufundati in ganduri si probleme , cum altii citeau absenti ziarul, sau invatau si asa mai departe . Si se intreba autoarea daca n-ar fi mai bine , mai dragut, sau mai bine zis mai nais ca oamenii astia daca tot se cunosc , daca se poate spune asa , sa schimbe ceva . Acum , nu e prea placut sa vorbesti cu diversi necunoscuti cu care ai prefera sa pastrezi distanta. Sunt totusi oameni , nu multi pe care ii vezi in fiecare zi , schimbi priviri cu ei , uneori chiar zambete , pareri de rau , in functie de ce se intampla , si uite asa , pentru aproximativ jumatate de ora esti intr-un alt grup, la gramada cu niste cunoscuti-necunoscuti si uneori atmosfera asta e chiar interesanta , chiar daca de multe ori e groaznic de aglomerat si nu mai poti sa observi nimic . Sunt zile in care chiar afli lucruri interesante si pluteste in aer o atmosfera de bucurie si uite asa in cutia asta pe roti oamenii iti par mai aproape .